marți, 24 mai 2011

The Pianist(versiunea mea pt final)

                    Sfarsitul razboiului se apropia,Armata Rosie isi croia drum prin intreaga Europa,distrungand invincibila armata a lui Hitler,incepand o noua operatiune in eliberarea Europei.
Insa actiunea se concentreaza pe drumurile pustii ale Poloniei,drumuri in care mii de oameni mor de foame si locul in care un pianist evreu reuseste sa castige mila unui general german care il ajuta cu mancare,pana in momentul in care puternica Uniune Sovietica intra pe portile unei Polonii ravasita  de razboi.
 Tanarul  Wladyslaw  Szpilman rataceste flamand pe drumurile Varsoviei,in care odinioara evreii precum el erau batuti si batjocoriti de nazisti.....continuand sa mearga prin frig,slabit si aproape inconstient intra intr-o cladire ruinata in care speranta de a gasi pe cineva dispare.
Tot ce era in jurul sau n-avea culoare,totul era inconjurat de un peisaj mort insa undeva intr-un cold simte caldura,nu era nimeni ci doar un foc uitat aprins de soldatii SS care se retrageau spre Germania ingenunchiata.
Privind incet spre cuier zareste o uniforma nemteasca ce putea sa-i invelesca costumul,care candva stralucea alaturi de clapele pianului.Noaptea si-o petrece in cladire urmand ca dimineata sa-i fie trezita de muzica bolsevicilor si de afirmatii in care Stalin vorbea personal milioanelor de suflete ce se ascundeau printre ruine.
Armata germana fusese invinsa,Hitler mort si toti colaboratorii acestuia arestati.....fata lui Wladyslaw prinsese din nou contur si gandrile ca isi va revedea familie incepuse sa prinda  speranta,tanarul sa ridicat repede iar in fata lui la cativa metri zareste cum o masina cu insemnele Uniunii Sovietice imparte mancare supravietuitorilor.
Apoi,bucuros acesta sare repede dintre daramaturi,uitatnd pe el uniforma nazista ce imediat la vederea acesteia a produs spaima printre oameni,pianistul nu intelegea nimic doar alerga si tipa de fericire,urmand ca fiecare pas al sau sa fie vazut prin luneta unui nagan.
Fara remuscari lunetistul ii ochieste corpul tanarului,trange puternic de spatarul armei si cu un singrur gand ii spulbera pieptul,bagand in barbat un aliaj rece de fier,care il culca fulgerat la pamant....oamenii incepusera sa rada si sa se bucure,acestia fugind repede spre trupul neanimat cu gandul de a il dezbraca si batjocori.Insa in momentul cand haina nemteasca a atins pamantul rece,ochii lor s-au intristat,pe costumul asa zisului nazist era cusuta Steaua lui David sau mai simplu....simbolul ca era evreu si totodata polonez.
                  Cat despre familia acestuia,a fost deportata in lagare si ucisa in cele din urma,tot ce ne-a ramas de la Wladyslaw a fost un cantec de pian care a putut fi auzit mult timp la Radioa Varsovia.

marți, 15 martie 2011

Tema(parere despre ultima carte citita)


Desi nu pot spune ca sunt un inrait al cititului,pana in momentul de fata o singura carte mi-a atras atentia si placerea de a contiuna pagina dupa pagina.
Este o carte in care misterul si supranaturalul te indeamna sa continui pagina cu pagina,o poveste in care desfasurarea actiunii este oarecum surprinzatoare,iar finalul de asemeni.
Aceasta nuvela fantastica a fost numita "Domnisoara Christina",scrisa de Mircea Eliade,un scriitor care atuce in prim-plan supranaturalul si tot odata,o incalcita poveste de dragoste.
Insa lucrul care  mi-a starnit interesul a fost timpul in care se desfasura actiunea,misterul care ii invaluia pe toti si povestea unei crime de mult petrecute.Povestea contiuna sa te surprinda,nu doar prin faptul ca personajele  se comportau ciudat,ci prin faptul ca,nuvela ascundea in randurlie sale spirinul unei anumite Christina,o fata care a avut parte de o moarte dureroasa,de atunci si pana in prezent continuand sa traiasca sau sa se manifeste in conacul,in care are loc majoritatea actiunii.
M.Eliade,a pus un mare accent asupra strigoiului,acesta fiind ispita si tot necazul care inconjura conacul.Am numit-o ispita pentru faptuca ca,aceasta contola majoritatea personajelor si tot odata incercarea de al seduce pe unul din personajele masculine si necaz deoarece acest duh necurat se hranea cu energiile celor care locuiau in anumita casa.
In continuare actiunea se bazeaza din ce in ce mai mult pe aparitia strigoiului si incercarile acestuia de a seduce,insa pe langa acest lucru,apare si dorinta de a scapa de una dintre personajele feminine,motivul fiind ca acest personaj il tinea departe pe personajul masculin de farmecele fantomei.
Apropiindu-ne tot mai mult de final,acesta reuseste sa te surpinda prin faptul ca in locul in care a avut loc actiunea este distrus,datorita unui grup de tarani,mormantul strigoiului este descoperit,acest lucru punand capat existentei ei,dar cel mai controversat lucru fiind moartea personajelor ce aveau o legatura de sange cu Christina.