marți, 24 mai 2011

The Pianist(versiunea mea pt final)

                    Sfarsitul razboiului se apropia,Armata Rosie isi croia drum prin intreaga Europa,distrungand invincibila armata a lui Hitler,incepand o noua operatiune in eliberarea Europei.
Insa actiunea se concentreaza pe drumurile pustii ale Poloniei,drumuri in care mii de oameni mor de foame si locul in care un pianist evreu reuseste sa castige mila unui general german care il ajuta cu mancare,pana in momentul in care puternica Uniune Sovietica intra pe portile unei Polonii ravasita  de razboi.
 Tanarul  Wladyslaw  Szpilman rataceste flamand pe drumurile Varsoviei,in care odinioara evreii precum el erau batuti si batjocoriti de nazisti.....continuand sa mearga prin frig,slabit si aproape inconstient intra intr-o cladire ruinata in care speranta de a gasi pe cineva dispare.
Tot ce era in jurul sau n-avea culoare,totul era inconjurat de un peisaj mort insa undeva intr-un cold simte caldura,nu era nimeni ci doar un foc uitat aprins de soldatii SS care se retrageau spre Germania ingenunchiata.
Privind incet spre cuier zareste o uniforma nemteasca ce putea sa-i invelesca costumul,care candva stralucea alaturi de clapele pianului.Noaptea si-o petrece in cladire urmand ca dimineata sa-i fie trezita de muzica bolsevicilor si de afirmatii in care Stalin vorbea personal milioanelor de suflete ce se ascundeau printre ruine.
Armata germana fusese invinsa,Hitler mort si toti colaboratorii acestuia arestati.....fata lui Wladyslaw prinsese din nou contur si gandrile ca isi va revedea familie incepuse sa prinda  speranta,tanarul sa ridicat repede iar in fata lui la cativa metri zareste cum o masina cu insemnele Uniunii Sovietice imparte mancare supravietuitorilor.
Apoi,bucuros acesta sare repede dintre daramaturi,uitatnd pe el uniforma nazista ce imediat la vederea acesteia a produs spaima printre oameni,pianistul nu intelegea nimic doar alerga si tipa de fericire,urmand ca fiecare pas al sau sa fie vazut prin luneta unui nagan.
Fara remuscari lunetistul ii ochieste corpul tanarului,trange puternic de spatarul armei si cu un singrur gand ii spulbera pieptul,bagand in barbat un aliaj rece de fier,care il culca fulgerat la pamant....oamenii incepusera sa rada si sa se bucure,acestia fugind repede spre trupul neanimat cu gandul de a il dezbraca si batjocori.Insa in momentul cand haina nemteasca a atins pamantul rece,ochii lor s-au intristat,pe costumul asa zisului nazist era cusuta Steaua lui David sau mai simplu....simbolul ca era evreu si totodata polonez.
                  Cat despre familia acestuia,a fost deportata in lagare si ucisa in cele din urma,tot ce ne-a ramas de la Wladyslaw a fost un cantec de pian care a putut fi auzit mult timp la Radioa Varsovia.